Iubitului nostru cler, preacuviosului cin monahal şi preaiubiţilor credincioşi din Arhiepiscopia Chișinăului – Mitropolia Basarabiei;
Har, pace, sănătate și mântuire în Hristos Cel Înviat, iar de la noi, arhipăstorul vostru, părintească binecuvântare.
Hristos a înviat!
„Veniți toți credincioșii să ne închinăm Sfintei Învieri a Lui Hristos,
că iată a venit, prin Cruce, bucurie la toată lumea“
Iubiți fii și fiice duhovnicești,
Iată că, din nou, am ajuns în această zi binecuvântată de Dumnezeu, zi în care facem aducere aminte de Marele Eveniment al istoriei mântuirii noastre – Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.
Am parcurs cu toții urcușul duhovnicesc al Perioadei Triodului dar mai ales a Postului Mare. Am învățat să fugim de mândria fariseului și să îmbrăcăm haina smereniei vameșului. Am aflat că Tatăl ne așteaptă pe toți fiii risipitori, în această viață, să ne întoarcem în casa Sa, doar să ne recunoaștem greșelile. Am mers până la părinții noștri Adam și Eva, la rădăcina păcatului și am cunoscut și care este finalitatea vieții noastre, în fața Tronului de Judecată. Am admirat frumusețea Ortodoxiei, am cunoscut ce înseamnă trăirea isihastă a Sfântului Grigorie Palama și rolul Crucii în dobândirea mântuirii. Am învățat de la Sfântul Ioan Scăraru despre cum să urcăm pe scările vieții spre a ajunge la desăvârșire, asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Cu o săptămână în urmă, am pregustat din Înviere și frumusețea Slavei Lui Dumnezeu, iar astăzi ne bucurăm, urmând îndemnul îngerului și dăm slavă Lui Hristos Cel Înviat.
Sărbătoarea Învierii Domnului este, prin excelență, cea mai mare dintre toate sărbătorile, pentru că ea constituie piatra de temelie, pe care este zidită Biserica noastră și care constituie baza învățăturii noastre creștine, căci “Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră”(I Cor. 15, 14). Fără de Marea Minune a Învierii Lui Hristos n-ar fi existat astăzi nici credința noastră creștină. N-ar fi existat nici Sfinții bisericii noastre, nici Biserica și nici întregul tezaur al valorilor creștine.
Astăzi, Domnul nostru Iisus Hristos a umplut toate de lumină, prin Învierea Sa. Lumina Învierii a cuprins nu doar cerul și pământul, ci și iadul și pe toți cei din întuneric: „Acum toate s-au umplut de lumină: și cerul și pământul și cele de desubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea Lui Hristos” (Cântarea a treia din Canonul Învierii).
Iubiții mei fii întru Hristos,
Primii martori ai Învierii Lui Hristos, au fost străjerii de la mormânt, rânduiți de către autorități să păzească mormântul, care au căzut la pământ, în fața unei asemenea minuni dumnezeiești. Deși au fost puși în slujbă potrivnică Lui Dumnezeu, ei totuși, fără voia lor, au fost primii martori și vestitori, căci atunci când și-au revenit au alergat să anunțe mai marilor lor, că Hristos nu mai este în mormânt … a Înviat. Între timp, El se arată femeilor mironosițe și ucenicilor săi, încredințându-i despre Învierea Sa prin multe semne și minuni.
Mântuitorul Hristos a biruit moartea ca Dumnezeu desăvârșit, stăpân peste viață și peste moarte. Astfel, Învierea Domnului este o lucrare, prin excelență, dumnezeiască, cea mai mare de la crearea lumii și până la sfârșitul ei.
Domnul nostru Iisus Hristos a murit pe Cruce și a Înviat din morți „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire” (Simbolul de Credință). De aceea, Sfânta Înviere, care este și pregustarea învierii noastre, servește pentru cei credincioși un imbold pe calea desăvârșirii duhovnicești. Căci, „dacă ați Înviat împreună cu Hristos”, ne încredințează apostolul Pavel, „căutați cele de sus, unde Se află Hristos… Îmbrăcați-vă ca niște aleși ai Lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă-răbdare… Și tot ce faceți, din suflet să faceți, ca pentru Domnul” (Coloseni III, 1, 12, 23).
Din versetele de mai sus trebuie să înțelegem care este rostul nostru în această viață și cât de devotați trebuie să-I fim Lui Dumnezeu, dacă vrem să ne facem părtași ai învierii Lui, în Împărăția Sa.
Fiul Lui Dumnezeu a venit pe pământ, asumându-și chipul și viața noastră, pe care, prin Învierea Sa le-a îndumnezeit. El a venit pe pământ ca noi să avem „viață din belșug” (Ioan 10, 10). De aceea, omul are ca scop primordial, în această viață trecătoare, să tindă spre îndumnezeire, spre asemănarea cu Dumnezeu, prin dragoste necondiționată, dăruire față de toată creația Lui Dumnezeu și iertare la nesfârșit a aproapelui.
Dreptmăritori creștini,
Au trecut aproximativ două mii de ani de când piatra a fost răsturnată de la ușa mormântului, iar Hristos Înviat întru a Sa Slavă, și-a încredințat ucenicii de Înviere. Însă, cu părere de rău, astăzi mulți dintre confrații noștri nu înțeleg sensul deplin al acestui mare eveniment din istoria mântuirii noastre, iar mulți pun chiar la îndoială acest adevăr.
Lipsa luminii Învierii Domnului din viața noastră face ca pe zi ce trece tot mai mult să ne îndepărtăm de semenii noștri. Nu mai avem timp de pierdut ci, cu toată puterea noastră, trebuie să ne împărtășim acum de lumina Învierii, iar pentru aceasta să ne punem, cu toată încrederea, nădejdea în Hristos – Cel Înviat.
“Lumina Lui Hristos, care luminează tuturor” nu poate fi cuprinsă de întunericul necunoștinței. De aceea, astăzi, toate popoarele sunt chemate să se lumineze, așa cum ne îndeamnă și cântările din Utrenia Învierii: “Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm” și “să ne curățim simțirile și să vedem pe Hristos strălucind, cu neapropiată lumină a Învierii”.
Odată ce a primit această lumină, omul credincios are datoria de a face apostolat și de a-L vesti pe Hristos, prin faptele sale. Să începem a-L vesti familiilor noastre, rudelor și tuturor celor cu care interacționăm în această perioadă a luminii.
Vă îndemn, ca părinte duhovnicesc, mai ales în această perioadă, să încercăm cu toții, să înmulțim faptele noastre bune pentru că astăzi lumea are nevoie de multă dragoste, milă și bunătate. Să vedem în fiecare din aproapele nostru pe Hristos Cel Înviat și să ne purtăm cu semenii noștri ca și cu Hristos Însuși, pentru că astăzi suntem chemați cu toții să privim la ceruri, să întindem mâinile către aproapele nostru, zicând “fraților! și celor ce ne urăsc pe noi, iertând toate pentru înviere” și dând Slavă Lui Dumnezeu.
Cu aceste gânduri părintești și întru această bucurie sfântă a Slăvitului Praznic al Învierii Domnului, vă îmbrățișez părintește pe toți, dorindu-vă sănătate și mântuire, pace și bucurii alese, adresându-vă, încă o dată, vestea cea bună, aducătoare de mântuire:
Hristos a Înviat!
Cu binecuvântare şi dragoste părintească, al vostru de tot binele doritor şi fierbinte rugător la Hristos Domnul Cel Înviat,
†PETRU
Arhiepiscopul Chişinăului,
Mitropolitul Basarabiei
şi Exarhul Plaiurilor
Dată în reşedinţa Noastră Mitropolitană din Chişinău cu prilejul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos în anul mântuirii 2019.
Însemnare: Preacucernicii preoți din cadrul Arhiepiscopiei Chișinăului – Mitropolia Basarabiei, vor citi această PASTORALĂ, în biserici la Sfânta Liturghie a Învierii Domnului.
