De Pogorârea Sfântului Duh, 07 iunie, Înaltpreasfințitul Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, a săvârșit Sfânta Liturghie la Paraclisul Mitropoliei Basarabiei împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
Sărbătoarea Rusaliilor împlinește făgăduința făcută de Hristos ucenicilor că nu-i va lăsa singuri. Înainte de Patima Sa, când le vorbea apostolilor de plecarea Lui la Tatăl, ei se simțeau părăsiți, abandonați, dar Hristos le-a promis lor pe Mângâietorul, Duhul Adevărului.
Sfinții Apostoli se găseau adunați într-o casă din Ierusalim, iar din cer “s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei”. Acea suflare în chip de limbi de foc era Duhul Sfânt care i-a umplut pe ei. La evrei era sărbătoarea Cincizecimii când foarte mulți iudei veneau la Ierusalim să se închine la Templu. Auzind mulțime multă de popor acel vuiet s-au adunat să vadă ce se intâmplă, iar Petru predica despre “faptele minunate ale lui Dumnezeu”, iar fiecare auzea în limba lui în care s-a născut. La predica lui Petru s-au botezat peste trei mii de bărbați afară de femei și copii, iar în acel moment a luat ființă Biserica lui Hristos.
În cuvântul de învățătură, Înaltpresfinția Sa, a scos în evidență că Biserica este de natură Dumnezeiască prin faptul că Îl are pe Hristos capul ei, iar lucrarea Duhului Sfânt este permanentă, neîntreruptă. Biserica este o instituție Sfântă prin esența ei, este o instituție divino-umană care ne pregătește pe noi pentru Împărăția lui Dumnezeu. Opera Duhului Sfânt, astăzi, a fost întemeierea Bisericii Creștine. Duhul Sfânt pentru Biserică este ca respirăția pentru om, ea nu se vede, dar fară ea omul nu trăiește, așa și Duhul, nu se vede, ci se simte prin lucrarea Sa mântuitoare.
Făcând referire la momentul trăit de apostoli, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit, a vorbit despre puterea lucrării Duhului Sfânt în noi. Pentru apostoli a însemnat o transformare radicală în felul lor de a fi, a gândi, a se purta. Apostolii erau oameni simpli, pescari, neînvățați. În cei trei ani și jumătate cât Hristos a fost cu ei, El a încercat de nenumărate ori să le tâlcuiască scripturile, iar ei tot nu au priceput în totalitate. Unii dintre ei știau carte și cunoșteau doar ce auziseră în sinagogă, cunoștințele lor erau destule, dar nu limpezi în minte. Apostolii aveau comportamentul unor oameni de rând, aveau îndoieli, alții căutau măreție, erau temători, alții s-au lepădat de Hristos din pricina fricii. Toate acestea fiind reacții pur omenești înainte de Cincizecime. Dar acum într-o clipă ei înșiși au ieșit din foișorul casei în fața mulțimii și Petru în numele lor a ținut cuvânt despre Învierea lui Hristos și faptele minunate pe care le-a făcut. Așa a lucrat și lucrează Duhul Sfânt, din neînvățați face înțelepți, din fricoși face curajoși. Din fiecare apostol a făcut un predicator și mărturisitor, iar toți au murit prin moarte martirică gustând paharul Învățătorului.
În cadrul Vecerniei de după Sfânta Liturghie Înaltpresfințitul Petru a sfințit ramurile verzi de tei care au fost împărțite credincioșilor. Acestea se iau acasă ca semn de binecuvântare și se pun la poartă, ușă sau icoane, iar ele semnifică limbile de foc – semn al Pogorârii Duhului Sfânt.
