† PETRU
Prin harul lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Chişinăului,
Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor


PREA CUCERNICULUI CLER, PREA CUVIOSULUI CIN MONAHAL ŞI IUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN DE DUMNEZEU PĂZITA MITROPOLIE A BASARABIEI, HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL, IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI.

“Iată vă binevesteşte vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Luca 2, 10-11)

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Este momentul de cerească plinire când s-a deschis cerul pentru pământ ”taina cea din veac ascunsă” şi s-a adus peste lume “vestea cea minunată” – Naşterea pruncului Iisus, - iar slava Domnului a strălucit împrejur.

De atunci încoace, în fiecare an primim această “veste minunată” ce umple de dragoste şi bucurie sufletele creştinilor. Este vestea Naşterii Fiului lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos pe pământ ca om, “pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire”, precum mărturisim în Simbolul Credinţei.

Vestea Naşterii Domnului nu e doar o veste bună. E o “veste minunată”. Cuvântul “minunat” îl folosim des în graiul nostru românesc, deseori spunând: un om minunat, o casă minunată, un câmp minunat. Însă atunci când cetele de colindători vin la casele noastre să ne aducă “O, ce veste minunată”, cuvântul “minunat” din colind este deosebit de încântător şi plin de farmec, căci ne prevesteşte adevărata minune – Dumnezeu s-a făcut om.

Încă în secolul IV, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea, într-o predică de-a sa, că: “Săltăm de bucurie şi prăznuim, şi ne minunăm de taina cea mare a înomenirii lui Hristos, care covârşeşte toată priceperea omenească.

Ne mândrim şi ne minunăm că Dumnezeu a vieţuit în mijlocul nostru, a luat chip de om, chipul copilului nevinovat, curat şi neprihănit, frumos şi bun, drăgălaş, dar şi sfânt. Dumnezeu a intrat în condiţia noastră de oameni, în viaţa noastră pământească, în casele noastre, aceasta însemnând o binecuvântare asupra noastră, a tuturor. Este vestea cea minunată despre care nu s-a mai pomenit să o audă şi să o vadă cineva. E prezenţa printre noi a Celui ce a participat la zidirea lumii, Cel ce a făcut cerul şi pământul, soarele şi stelele, natura şi tot ce ne înconjoară şi, în cele din urmă, şi pe noi, oamenii”.

Vestea aceasta a adus harul peste noi, venind prin Cel ce s-a întrupat din Duh Sfânt, este Cuvântul ce vine să ne aducă învăţătura Tatălui, este Cuvântul care se face om şi vine să ne îndumnezeiască pentru a putea să ne înălţăm către Creator. Şi, împreună cu Naşterea Lui, să ne renaştem şi noi, apropiindu-ne de starea cea de la începuturi, curaţi prin ascultare şi iubire de Ziditorul a toate câte există.

Minunata veste pe care o primim în fiecare an ne bucură inimile la fel cum a bucurat atunci, la început, la Naşterea Mântuitorului, inimile păstorilor şi magilor din Răsărit.

În această strălucită noapte de Crăciun îngerii vesteau Naşterea Mântuitorului prin cântări: „Slava întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună voire” (Luca 2, 14).

Este primul colind ce vesteşte pacea care leagă cerul cu pământul, pacea cerească ce se vrea instalată pe pământ cu bunăvoire. Este vestea cea din “veac ascunsă” care anunţă venirea Noului Împărat. Taina aceasta ascunsă se descoperă acum, “la plinirea vremii”. Este vestea care destăinuieşte întruparea lui Dumnezeu - “Cuvântul care s-a făcut Om” (Ioan 1, 1-6).

Fraţi creştini,

Coborârea lui Dumnezeu pe pământ a fost necesară, căci prin El ne înălţăm spre veşnicie.

Omul nu ar fi putut urca niciodată la Dumnezeu, dacă nu ar fi venit El la om.

Pentru a nu ne copleşi cu măreţia Sa, Dumnezeu S-a smerit şi a pogorât pe pământ, luând chipul pruncului curat şi nevinovat. Din mare smerenie şi-a ales ca loc de Naştere sălaşul vitelor, ca să cuprindă toată Natura, ce reprezintă creaţia Lui.

Omul şi întreaga natură participă la Naşterea Mântuitorului - nu doar păstorii şi magii, care au primit cu mare bucurie minunata Veste, ci şi Irod, şi fariseii care au uneltit împotriva Noului Împărat.

Păstorii au fost primii cărora îngerul Domnului le-a vestit marele eveniment. În acest sens, Sfântul Evanghelist Luca ne spune că, la Naşterea Domnului, împreună cu îngerul binevestitor, s-a mai arătat păstorilor şi “mulţime de oaste cerească lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună voire!” (Luca 2, 13-14). De ce îngerul Domnului a binevestit păstorilor de la Betleem Naşterea Domnului Hristos în timpul nopţii? Pentru că păstorii erau în stare de veghe sau de priveghere. În acest înţeles Evanghelia ne spune că păstorii “făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor” (Luca 2, 8). Păstorii sunt oamenii înfrăţiţi cu natura, ei sunt cei care văd şi-n pom, şi-n floare, şi peste tot mâna Creatorului, pe Dumnezeu. În simplitatea lor, îmbinată cu smerenie şi curăţarea inimii, ei au putut auzi vestea Naşterii Mântuitorului.

După cum odinioară îngerii şi păstorii turmelor de oi de la Betleem au vestit Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos “cu bucurie mare”, ca fiind o minunată lucrare cerească împlinită pentru mântuirea oamenilor, aşa şi astăzi, în Biserica Ortodoxă, copiii şi tinerii, asemenea îngerilor, şi preoţii păstori ai comunităţilor de creştini, asemenea păstorilor de la Betleem, vestesc în Ajunul Crăciunului Naşterea Domnului, cântând Troparul Praznicului şi arătând icoana slavei Naşterii Domnului, din casă în casă, iar apoi se întorc la Casa Domnului, în biserică, să slăvească şi să laude împreună, cu mare bucurie, taina Naşterii Domnului, iubirea milostivă şi minunată a lui Hristos pentru oameni.

Ceilalţi cărora Dumnezeu le descoperă Naşterea Sa sunt magii. Ei reprezintă ştiinţa cea adevărată, care, în special, în acest secol de aşteptare, căutau, pe diferite căi – prin gândire filosofică, prin cercetare, prin citirea în stele, prin descifrarea misterelor religiilor vechi – să găsească sensul Vieţii, să ajungă la Esenţă, la cunoaşterea Adevărului.

Magii au descoperit că în Univers s-a produs un fenomen extraordinar – s-a născut Regele lui Israel, Cel aşteptat, care va aduce mântuirea lumii. Ajungând la Ierusalim, magii nu au mai văzut steaua şi au întrebat: ”Unde este regele iudeilor, Cel ce s-a născut, căci am văzut la răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2, 5-6).

Prin magi Dumnezeu mustră poporul Israel. Magii au văzut şi s-au sesizat de stea, poporul Israel nu s-a sesizat de proroci. Magii, binecuvântaţi de Dumnezeu, deschid poarta credinţei pentru toate neamurile. Dumnezeu se descoperă poporului Israel prin păgâni, care, venind de departe, vestesc pe Mesia. Venirea magilor este, totodată, o formă de prevestire a viitorului, care arată că neamurile păgâne vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu.

O altă categorie de oameni care participă la Naşterea Domnului este Irod cu fariseii şi cărturarii.

Irod nu s-a îndoit de vestea adusă de magi, dar nici nu s-a bucurat, ci, din acel moment, s-a mâhnit şi tulburat, punând la cale uciderea Lui.

Arhiereii şi cărturarii poporului au participat activ la această fărădelege. Ei nu au combătut părerea lui Irod şi nu au încercat să i-o schimbe, ci, dimpotrivă, l-au susţinut, precizându-i şi locul Naşterii – Betleemul Iudeii. Reacţia lor a fost aceeaşi, de tulburare, pentru Cel ce vine „să le strice liniştea”.

Dar, în pofida răutăţilor, vestea cea bună a cuprins lumea. Hristos Domnul este izvorul bucuriei depline şi netrecătoare (cf. Ioan 17, 13), iar legătura vie cu El este credinţa puternică, rugăciunea fierbinte şi faptele bune, legătură care aduce bucurie în viaţa Bisericii şi în sufletele credincioşilor.

Dreptmăritori creştini,

Această bucurie a credinţei în Hristos şi a iubirii statornice faţă de El este numită de către Sfântul Apostol Pavel “bucurie în Domnul” (cf. Filipeni 4, 4). Ea este roadă a Duhului Sfânt în sufletul omului credincios şi iubitor de Hristos şi de semeni (cf. Galateni 5, 22) şi arvună a bucuriei veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu (cf. Romani 14, 17). Această bucurie, ca prezenţă a harului lui Hristos în sufletul omului luptător cu păcatul şi cu greutăţile vieţii, nu piere nici în vreme de încercare (cf. II Corinteni 6, 10; 7, 4; I Tesaloniceni 1, 6; 2, 19), ci, dimpotrivă, creşte când cel credincios suferă pentru Hristos şi pentru Biserică (cf. Coloseni 1, 24; Evrei 10, 34; 12, 2; Iacov 1, 2; I Petru 4, 13). Bucuria credinţei se intensifică şi se statorniceşte prin rugăciune fierbinte, prin pocăinţă şi iertare de păcate, prin eliberarea de patimi, prin cuvântul bun şi prin fapta cea bună, prin viaţă curată şi iubire sfântă. Ea devine bucurie deplină a celor ce înaintează pe calea sfinţeniei. Când Sfânta Biserică a lui Hristos cheamă pe toţi oamenii la mântuire, ea îi cheamă la această bucurie deplină în Mântuitorul Iisus Hristos - Izvorul bucuriei veşnice. Când Hristos Domnul vine în lume, Prunc născut în multă smerenie, îngerii vestesc păstorilor bucurie mare. Când Hristos - Domnul Cel răstignit înviază din morţi, El însuşi întâmpină pe cale femeile mironosiţe cu salutarea: Bucuraţi-vă! Când Hristos Cel înviat din morţi Se înalţă întru slavă la ceruri, El făgăduieşte că va fi cu cei ce cred în El, în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor (cf. Matei 28, 20), iar ucenicii trăiesc cu “bucurie mare” (Luca 24, 52) adevărul făgăduinţei lui Hristos şi al prezenţei Lui în ei, prin lucrarea Duhului Sfânt, Mângâietorul (cf. Ioan 15, 26; 16, 13-14).

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

În viaţa noastră de fiecare zi, dar mai ales în aceste zile de sărbătoare, să oferim celor din jurul nostru daruri ca semn al dragostei noastre faţă de ei. Să aducem bucurie în casele şi în sufletele în care se află tristeţe şi singurătate, boală şi sărăcie, suferinţă şi înstrăinare. Să răspundem iubirii nemărginite a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor cu fapte ale iubirii noastre frăţeşti, ştiind că adevărata credinţă este “credinţa lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6). Să nu uităm în rugăciunile noastre de Crăciun şi de Anul Nou nici pe fraţii noştri români care se află departe de ţară şi de casă.

În noaptea Anului Nou să înălţăm rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El în anul care a trecut şi să-I cerem ajutorul în toată lucrarea cea bună şi folositoare în anul nou în care intrăm.

Cu bucurie, vestim tuturor că am continuat şi în anul ce s-a scurs să întărim şi să înmulţim dragostea creştinilor întru unitate de neam şi credinţă. Misiunea de răspândire a Cuvântului lui Dumnezeu pe care-l propovăduim împreună cu preoţii noştri în parohiile Mitropoliei Basarabiei, prin emisiuni televizate şi radiofonice, în şcoli şi în alte instituţii, cât şi în paginile presei scrise, sperăm că ne vor ajuta să zidim şi să întărim duhovniceşte bisericile din sufletele frăţiilor voastre, „ca aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei, 5/16).

Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou – 2010 şi Botezului Domnului, vă adresăm tuturor calde şi părinteşti urări de pace şi sănătate, fericire şi ajutor mult de la Dumnezeu în tot lucrul bun şi folositor, dimpreună cu tradiţionala urare “La mulţi ani!”.

“Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (II Corinteni 13, 13)

Al vostru de tot binele doritor şi către Hristos - Domnul rugător,

† P E T R U
Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

Dată în Reşedinţa Noastră Mitropolitană din Chişinău cu prilejul Sfintei Sărbători a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, 2009/2010.