„ Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. ”
(II Tesaloniceni 2, 15)„ Bunul Dumnezeu se îngrijeşte de noi mai întâi pentru viaţa cealaltă şi după aceea pentru aceasta.”
(Sf. Paisie Aghioritul)În Cimitirul de la Cania, unde-şi dorm somnul de veci 938 de ostaşi români, morţii au fost îngropaţi într-o groapă comună, lungă de vreo 100 de metri şi lată de vreo 40 metri, şi au fost aşezaţi în câte trei rânduri, acoperiţi cu var. În cinstea acestor martiri ai neamului s-a decis ca la Cania să fie ridicată o catedrală numită şi „Catedrala Oaselor” cu hramurile „Sfântul Dumitru” şi „Tuturor Sfinţilor Români”, o biserică-mausoleu, care la subsol va avea o necropolă, în care vor fi aduse osemintele ostaşilor căzuţi pentru eliberarea Basarabiei. Sfinţirea pietrei de temelie a fost efectuată în ziua de joi, 19 octombrie 2000, de către Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, şi Preasfinţitul Casian, Episcop al Dunării de Jos, împreună cu un sobor de preoţi slujitori din sudul Basarabiei. La eveniment a fost prezent şi părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Pietrele puse la temelie au fost aduse din Carpaţi, de la schitul „Icoana”, Mănăstirile Neamţu, Secu, Sihăstria şi Petru-Vodă, simbolizând înălţimea şi rezistenţa în timp a catedralei, dar şi a memoriei faţă de eroii căzuţi pentru dezrobirea fraţilor basarabeni. Catedrala se înalţă cu sprijinul Guvernului României prin Departamentul pentru Relaţii cu Românii de Pretutindeni. După zidirea sfântului lăcaş se mai intenţionează construcţia unui complex muzeistic, unde pe lespezi de piatră vor fi gravate numele celor care s-au jertfit pentru libertatea Basarabiei. Coordonatorul acestor lucrări este PC părinte consilier mitropolitan Vasile Burduja, preot la Cania din 1993, care zice că sfântul locaş, la temelia căruia s-au pus pietre din Carpaţi, trebuie: „Să se înalţe cât Carpaţii şi să dureze precum Carpaţii”. Părintele mai spune, cu părere de rău, că „unii fraţi de-ai noştri au comentat tendenţios sprijinul acordat de statul român construcţiei bisericii din Cania, lovind, de fapt, în cinstirea memoriei ostaşilor români care au căzut la datorie, jertfindu-se pentru eliberarea fraţilor basarabeni.” Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei
|



