Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei este pomenit astăzi, 30 august, în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române. Sfântul Ierarh Varlaam a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2007, proclamarea oficială a canonizării Sfântului având loc în data de 30 august în acelaşi an, la Mănăstirea Secu.

Sfântul Varlaam, Mitropolitul Moldovei s-a născut în jurul anului 1590 în Borceşti, un sat dispărut de lângă Târgu Neamţ. A fost călugăr la Mănăstirea Secu, un timp egumen, apoi la Mănăstirea Dragomirna şi la Catedrala Mitropolitană din Suceava. În 1632 a fost ales Mitropolit al Moldovei (hirotonit la 23 septembrie 1632), şi a păstorit până în aprilie 1653, când s-a retras la Mănăstirea Secu; în 1639 s-a numărat printre cei trei candidaţi la scaunul de Patriarh ecumenic.

Ajutat fiind de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) s-a preocupat mai mult de probleme culturale. De pildă, în 1640 a înfiinţat o tipografie în Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi (trimisă de Mitropolitul Petru Movilă al Kievului, împreună cu meşterii tipografi), în care au apărut mai multe cărţi de învăţătură. În septembrie-octombrie 1642 au avut loc lucrările „Sinodului de la Iaşi”, la care au participat delegaţi ai Patriarhiei Ecumenice, ai Mitropoliei Kievului şi ai Mitropoliei Moldovei (Varlaam cu sufraganii săi), care au aprobat „Mărturisirea Ortodoxă” a Mitropolitului Petru Movilă. În 1645, Sfântul Ierarh Varlaam însuşi a convocat un „sobor” al tuturor ierarhilor din Ţara Românească şi din Moldova, care a discutat şi aprobat lucrarea sa, „Răspunsul împotriva Catihismusului calvinesc”. Aceasta era o lucrare dogmatico-polemică, o „replică” la un Catehism calvin tipărit în limba română în Transilvania, prin care se încerca atragerea românilor ortodocşi la noua confesiune calvină. Tot Mitropolitul Varlaam a sfinţit bisericile ctitorite de Vasile Lupu, între care şi Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi (1639), în care au fost aşezate moaştele Cuvioasei Parascheva, aduse de la Constantinopol (1641). Cea mai importantă lucrare tipărită de Mitropolitul Varlaam se intitula „Carte românească de învăţătură dumenecele preste an şi la praznice împărăteşti şi la svănţi mari”, cunoscută mai ales sub numele de „Cazania lui Varlaam”. Cuprindea 54 de cazanii la duminici şi 21 la sărbătorile împărăteşti şi ale sfinţilor. Era în parte tradusă, în parte prelucrată după două opere contemporane, una grecească, „Comoara Mitropolitului grec Damaschin Studitul” († 1577), alta slavo-ucraineană, „Evanghelia învăţătoare” a predicatorului şi Episcopului Chiril Staroveţchi (tipărită la Rohmanov în 1619). Mitropolitul Varlaam le-a adaptat însă la realităţile româneşti şi le-a redat într-o frumoasă limbă românească, încât el poate fi considerat un adevărat „ctitor” al limbii noastre literare; textul pericopelor evanghelice (incluse în Cazanie) este tradus tot de el. „Cazania” a cunoscut o largă circulaţie în toate teritoriile locuite de români şi a fost reeditată mereu, începând cu „Chiriacodromionul” de la Alba Iulia din 1699. A mai tipărit şi cartea „Şapte Taine a (le) Bisericii (Iaşi, 1644), prelucrată după retorul grec Toma Teofan Eleavulkos (sec. al XVI-lea), o explicare a celor şapte Taine, sub formă catehetică. Prin 1618, ca monah la Secu a tradus în româneşte Leastviţa (Scara) Sfântului Ioan Scărarul (Sinaitul), după ediţia neogreacă comentată a Episcopului Maxim Margunios (traducerea lui Sfântului Ierarh Varlaam a circulat în manuscris).

A trecut la Domnul în luna august/decembrie a anului 1657, la Mănăstirea Secu.

Sursa: basilica.ro