La 19 august, ziua când creştinii ortodocşi, care ţin calendarul neîndreptat, prăznuiesc Schimbarea la Faţă a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, a oficiat, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Paraclisul Mitropolitan „Sfântul Ioan Teologul” din Chişinău.

În cuvântul de învăţătură, rostit după Sfânta Liturghie, Înaltpreasfinţitul Petru s-a referit la semnificaţiile Sărbătorii Schimbării la Faţă a Mântuitorului, la persoanele care erau prezente la această privelişte copleşitoare şi la posibilitatea omului de a se împărtăşi cu harul dumnezeiesc. Printre altele, Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei a subliniat: „În momentul Schimbării la Faţă, Domnul şi Mântuitorul Iisus Hristos a arătat slava Dumnezeirii Sale. El nu s-a transformat, ci a arătat ucenicilor adevărata lui Faţă, care lumina ca soarele, era slava celui de-al doilea Ipostas al Sfintei Treimi. Strălucirea de pe Tabor a fost asemănată cu soarele, dar este improprie această comparaţie. Este o comparaţie lumească pentru a înţelege cât de mare era această strălucire. Strălucirea Mântuitorului, însă, era mult mai mare. Era Dumnezeu Cuvântul „ prin care toate s-au făcut”.

 Pe  muntele Taborului se mai aflau cinci persoane: Moise şi Ilie, reprezentanţi ai Vechiul Testament şi Petru, Iacov şi Ioan, reprezentanţi ai Noului Testament. Cei trei apostoli au fost prezenţi şi la învierea fiicei lui Iair sau rugăciunea din Grădina Ghetsimani. Despre evenimentul de pe Tabor apostolul Petru v-a mărturisi mai târziu în cea dea doua sa Epistolă Sobornicească: „ Noi am văzut slava Lui cu ochii noştri”. De ce doar aceşti trei apostoli au fost prezenţi la această Minune? Pentru acest măreţ eveniment omul trebuia să aibă o stare duhovnicească corespunzătoare. Se pare, totuşi, că nu toţi apostolii erau pregătiţi pentru această revelaţie a lui Dumnezeu, ci doar aceşti trei. Pentru ceilalţi aceste lucruri au rămas nedescoperite până după Înviere”.

Referindu-se la însemnătatea Minunii de pe Tabor pentru viaţa creştină Înaltpreasfinţitul Petru a spus: „Schimbarea la Faţă ne arată scopul existenţei omului, şi anume, îndumnezeirea sa. Însă pentru aceasta, omul, are nevoie de o curăţire lăuntrică, este necesară curăţirea inimii noastre de patimi. Şi cum o facem? Prin pocăinţă, rugăciune, post, iertare şi fapte bune. Curăţindu-ne inima, ea se umple de lumină. Şi Mântuitorul, Soarele duhovnicesc, varsă harul Său în inima noastră în funcţie de curăţirea ei. Părinţii vorbesc despre diferite trepte de împărtăşire din harul dumnezeiesc, dar începutul o constituie începutul curăţirii inimii. Este vorba de creşterea spirituală interioară, care trebuie să fie permanentă - o împărtăşire continuă de harul lui Dumnezeu, o ascensiune care culminează cu îndumnezeirea omului”.

„Viaţa bisericească reprezintă o împărtăşire din harul nezidit al lui Dumnezeu. Să folosim orice clipă a vieţii noastre pentru a urca duhovniceşte, astfel adunând în sufletele noastre lumina sfântă a Mântuitorului Hristos”, a îndemnat în încheiere Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru.

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei