„ Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. ”
(II Tesaloniceni 2, 15)„ Mântuitorul a ales Crucea, fiindcă astfel să moară cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţişându-ne.”
(Sf. Atanasie cel Mare)La 8 august, în Duminica a XI-a după Rusalii, Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, a oficiat, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Paraclisul Mitropolitan „Sfântul Ioan Teologul” din Chişinău. În cuvântul său de învăţătură, Înaltpreasfinţitul Petru a vorbit despre fapta datornicului nemilostiv care a fost iertat de către stăpânul său de o sumă mare, de zece mii de talanţi, iar el nu a putut să ierte semenului său o datorie nesemnificativă, o sută de dinari. Oprindu-se la virtutea iertării ca o condiţie primordială de a primi şi noi iertare de la Dumnezeu, Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei a spus: „ Ultimul verset din pericopa evanghelică citită astăzi: „Tot aşa şi Tatăl Meu cel din ceruri vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre”, este, de fapt, concluziei Evangheliei. Să iertăm din inimă. Aceasta ne cere Mântuitorul. Altă condiţie de a primi iertare nu există. Când rostim Tatăl nostru tot aceasta cerem: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”. Noi înşine condiţionăm iertarea noastră. Să ne gândim la acest lucru când ne facem rugăciunile de dimineaţă sau cele de seară, şi de fiecare când rostim Tatăl nostru”. „Părinţii Bisericii ne mai spun că dacă nu iertăm semenului nostru, rugăciunile noastre nu sunt împlinite de Dumnezeu. Să reţinem acest adevăr şi să mergem să ne împăcăm cu fratele nostru şi astfel sufletele noastre se vor umple de pace, dragoste şi bucurie nedescrisă”, a mai spus Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru.
Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei |


.jpg)
.jpg)