În calendarul Bisericii ortodoxe Române a fost pomenit ieri, 10 ianuarie 2010, Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești. Născut în anul 1816 în satul Calapodești din județul Bacău, cuviosul Antipa a intrat în monahism la mănăstirea Căldărușani, la vârsta de 20 de ani. După 2 ani a plecat la muntele Athos și s-a stabilit la schitul românesc Lacu. A viețuit încă 4 ani la mănăstirea Esfigmenu, iar în anul 1860 s-a reîntors în Moldova și a viețuit prin mănăstirile din preajma Iașiului. Despre viața Sf. Cuvios Antipa de la Calapodești, a vorbit părintele profesor Ion Vicovan, prodecan al Facultății de Teologie ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, intervievat de Radio TRINITAS: \"Din tinereţe a dorit să ia chipul îngeresc, motiv pentru care s-a îndreptat spre cea mai cunoscută mănăstire din Moldova, Lavra Neamţului. După încercarea nereuşită de a intra în obştea acestei mănăstiri s-a îndreptat spre mănăstirea Căldăruşani, o altă mănăstire cu o viaţă duhovnicească deosebită, mai cu seamă în acest secol, unde a vieţuit aproximativ doi ani de zile, după care a dorit să meargă la Sfântul Munte Athos. Aici, mai întâi a vieţuit la Schitul Lacul după care în Mănăstirea Esfigmenu, din nordul Sfântului Munte Athos. După aproape douăzeci de ani de şedere la Muntele Athos a venit în Moldova cu scopul de a aduna ajutoare pentru Schitul românesc Prodromul, care a început a se ridica de la anul 1860. În această perioadă a stat şi la Iaşi o vreme, chiar la schitul Bucium din Iaşi. După ce a adunat ajutoare din Moldova pentru Schitul Prodromul s-a îndreptat spre Rusia, mai întâi la Kiev, unde a cercetat şi unde s-a închinat la moaştele sfinţilor de la Lavra Peşterilor, după care la Moscova şi la Sankt Petersburg, stabilindu-se spre sfârşitul vieţii la Mănăstirea Valaam din Nordul Rusiei la graniţa cu Finlanda, unde a avut foarte mulţi ucenici.
Părintele prodecan Ion Vicovan a evidenţiat, de asemenea, și viața duhovnicească deosebită a Sfântului Cuvios de la Calapodești: În timpul vieţii sale s-a dedicat rugăciunii neîncetate, neîntrerupte, postului aspru, avea darul lacrimilor, era foarte apreciat de către ucenici prin viaţa sa şi mai cu seamă datorită cuvântărilor sale duhovniceşti deosebite.

Sursa: basilica.ro